În proiect au fost dezvoltate în continuare metode noi teoretice de descriere a sistemelor electronice puternic corelate. Se are în vedere generalizarea teoremei lui Wick propusă de unul din autorii proiectului în 1990 și publicată în revista TMF. Ea conține elemente noi de tipul cumulanților lui Kubo, funcții ireductibile și funcții corelative. O generalizare analogică a fost propusă de Metzner în PRB. în baza acestor idei noi au fost studiate modelele de bază cum ar fi modelele Hubbard și Anderson cât și cel a lui Holstein, care descriu interacțiunile electronică cu vibrațiile rețelei cristaline. În proiect a fost studiată dinamica norilor de fononi ce înconjoară polaronii puternic corelați în cadrul modelelor Anderson-Holstein, au fost formulate ecuațiile de bază ale stării de neechilibru a modelului Anderson. A fost investigat modelul Anderson cu două centre de impurități puternic corelate, ceea ce duce la schimbul de fluctuații cuantice și la renormalizarea interacțiunii lor. A fost generalizată tehnica diagramatică a lui Keldysh care descrie procesele de neechilibru în presența corelațiilor puternice.

A fost dezvoltat modelul Hubbard perfecționat care descrie sistemele supraconductibile cvazibidimensionale cu două benzi, luând în considerație abaterea distribuirii electronilor de la mijlocul benzii cât și prezența perechilor Cooper și anizotropia spectrului energetic. A fost elaborată teoria tranzițiilor de fază inclusiv tranziția dielectric-semimetal legată cu procesele de împrăștiere umklap, au fost determinați paramerii care împreună cu deformația suprafeței Fermi aduc la formarea stării mixte a undei densității de spin și a supraconductibilității, la valori maximale ale temperaturii de tranziție în stare de supraconductibilitate a sistemului magnetic și determină dependența unor caracteristici fizice de temperatură și de concentrația impurităților.

A fost dezvoltat în continuare modelul cu strune quark-gluonice elaborat pentru studierea reacțiilor nucleare inițiate de hadroni și ioni grei la energii intermediare și relativiste. Codurile de calcul au fost extinse pentru a lua în calcul efecte noi ale materiei nucleare create la ciocnirile ionilor grei la densități și temperaturi extremale când se formează condiții de tranziții de fază în starea de plasmă quark-gluonică, când apar efecte hidrodinamice de tip vorticity și helicity cât și polarizarea particulelor nou create. Rezultatele obținute au fost comparate cu datele experimentale.