Creșterea rentabilității și minimizarea efectelor negative ale tehnologiilor inovaționale asupra ecologiei, simplificarea metodelor de producere și păstrarea unui raport preț-calitate competitiv, sunt doar câteva dintre obiectivele generale ale cercetătorilor și inginerilor în contextul evoluției continue a societății. În acest sens, combinarea mai multor materiale semiconductoare în structuri fotovoltaice (FV) tandem a devenit o temă actuală și destul de promițătoare în scopul eficientizării sectorului energiei regenerabile. Eficiența a astfel de structuri este sporită, deoarece în conversia FV participă două joncțiuni cu eficiență optimală în regiunea sa de sensibilitate. În cadrul acestui proiect, în calitate de joncțiuni cu banda interzisă (E_g) largă, funcționale în regiunea undelor scurte, au fost utilizate cele în baza straturilor subțiri de tip kesterit, care au atins o eficiență de până la 12,6 % în celule solare cu o singură joncțiune. Astfel de materiale sunt reprezentate prin compușii cuaternari cu formula generală Cu(Ag)₂A^IIB^IVX₄, unde A=Zn, Cd; В^IV=Si, Ge, Sn și X=S, Se, care formează o clasă largă de compuși cu structuri înrudite. Aceștia se caracterizează prin benzi cu tranziții directe, coeficient de absorbție înalt (>10⁴ cm^-1) și o E_g cu lățimea ajustabilă între 1.0 și 2.5 eV. Pe de altă parte, componenta cu E_g de 1.1 eV (joncțiunea secundă în tandem)  a fost joncțiunea formată prin depunerea pe placheta de siliciu (Si) a stratului subțire de oxid de indiu și staniu (ITO). Placheta de siliciu a servit și ca suport a carcasei structurii tandem formate. Pentru aprecierea potențialului utilizării energiei solare în țara noastră și studiul influenței proprietăților optice ale atmosferei asupra radiației solare incidente pe suprafața terestră, a fost utilizată stațiunea terestră pentru efectuarea măsurătorilor radiației solare, care este înzestrată cu cel mai modern echipament electronic și senzori radiometrici. De asemenea, dezvoltarea nanostructurilor în sticle calcogenice și straturi subțiri de azopolimeri cu proprietăți specifice de polarizare, precum și a metodelor de micro– și nano– structurizare ale elementelor optice de difracție (EOD) în aceste materiale reprezintă o perspectivă promițătoare de a extinde aplicarea lor în așa domenii ca nanotehnologii, fotonică și biomedicină. Acestea vor putea fi  utilizate în medii de înregistrare și vizualizare optică a imaginilor, în fotonică și pentru diferiți senzori. Astfel, scopul principal al acestui proiect a constat în obținerea de noi materiale și dezvoltarea unor noi tehnologii performante pentru FV și fotonică în beneficiul societății.