Sveatoslav Moscalenco, academician al AȘ RM, profesor universitar, doctor-habilitat în științe fizico-matematice, șef de secție al IFA, născut la 26 septembrie 1928 în satul Bravicea raionul Călărași, Republica Moldova. Sveatoslav Moscalenco a activat în cadrul Academiei de Științe a RM din 1960, după absolvirea doctoratului la Institutul de Fizică al AȘ a Ucrainei,  or. Kiev și susținerea tezei de candidat în științele fizico-matematice (actual echivalent cu doctor sau PhD). Din 1964, anul organizării Institutului de Fizică Aplicată, și până în 2022 a fost șef de secție a teoriei semiconductorilor și electronicii cuantice (actual Laboratorul  Fizică Teoretică „Vsevolod Moscalenco”). A susținut teza de doctor (actual doctor habilitat sau DrSci) în 1970 la Consiliul Științific Unit pentru susțineri al patru Institute din or. Kiev. Titlul de profesor universitar i-a fost conferit în 1974. Sub indrumarea sa științifică au fost susținute 25 teze de candidați (doctori) în științe și a contribuit la susținerea a 5 teze de doctor habilitat în șt. f.-m. de către colaboratorii secției și laboratorului.

Laureat al Premiului de Stat al RSSM din 1981, Laureat al Premiului de Stat al URSS în domeniul Științei și Tehnicei din 1988, membru corespondent al AȘ a RSSM din 1989 și membru titular al AȘM din 1992.

Decorat cu Medalia “Pentru munca glorioasa” (1971), “Ordinul Republicii” al RM (1996), Medalia “Dimitrie Cantemir” a Prezidiului AȘM (1998), medaliile AȘM „Meritul Științific” gradul II (2016) și de gradul I (2018).

Deținător al titlului „Om Emerit” (2001), Cetățean de Onoare al satului Bravicea (2003).

Autor al 5 monografii inclusiv una publicata de editura Cambridge University Press în anul 2000, scrisă în colaborare cu profesorul din Universitatea din Pittsburg, SUA, David Snoke. A publicat mai mult de 800 lucrări științifice.

Rezultatele științifice deosebite:

A contribuit la fundamentarea și crearea bazelor științifice ale fizicii excitonilor și biexcitonilor de înalta densitate în semiconductori, cum ar fi și conceptul de molecula de excitoni, numită biexciton, care constă din 4 particule, doi electroni și două goluri, legați toți patru împreună prin forțele Coulombiene, cât și posibilitatea formării Condensatului Bose-Einstein a excitonilor, adică a cvasi-particulelor cu durată de viață limitată, care se află într-o stare de cvasiechilibru, stare îndepărtată de echilibrul termodinamic, atunci când timpul de relaxare este considerabil mai mic comparativ cu durata de viață a particulelor implicate în proces. În calitate de fenomen care ar pune în evidență clară noua fază a prezis suprafluiditatea excitonilor și biexcitonilor. Aceste preziceri, datând încă din amnii 1957–1959, au stimulat cercetările experimentale în aceste direcții, care s-au soldat cu descoperirea experimentală a biexcitonilor începând cu anul 1968 - la început în cristale de CuCl și CuBr, iar apoi chiar și în cristale de Ge și Si supuse deformărilor uniaxiale, unde în condițiile de temperatură joasă și la grade înalte de excitare se observa formarea de lichid metalic compus din electroni și goluri. Mai recent, condensarea Bose-Einstein (CBE) spontana a fost identificată cu certitudine în mod experimental în cazul polaritonilor excitonici în microcavitate. O altă predicție facută, iar apoi și confirmată experimental, a fost formarea indusă a Condensatului Bose-Einstein a excitonilor, aparută datorită tranzițiilor uni-fotonice sub acțiunea luminii coerente rezonante a laserului.  Pentru cazul când lumina coerenta este nerezonantă, a fost prezisă Condensarea Bose-Einstein virtuală a excitonilor. Ulterior a fost demnostrată experimental și Condensarea Bose-Einstein indusă a biexcitonilor sau chiar a excitonilor datorita tranzițiilor bifotonice rezonante.

A fost dedus spectrul energetic al polaritonilor excitonici magnetici de cavitate, care apar în urma interacțiunii fotonilor din cavitate cu două ramuri dipol-active și cu două ramuri cuadrupol active ale excitonilor magnetici bidimensionli excitați pe suprafața gropii cuantice de tip GaAs încadrate în microcavitate și supuse acțiunii câmpurilor magnetic puternic și electric perpendiculare la suprafața stratului. S-a presupus că cuantificarea Landau are loc pe nivelele cele mai de jos în prezența interacțiunii spin-orbitale de tip Raşba în cazul electronilor cu structură spinoră simplă și a golurilor grele cu chiralitate de gradul trei și cu neparabolicitate a legii de dispersie.

A fost studiată posibilitatea formarii stărilor moleculare ale excitonilor magnetici bidimensionali. S-a constatat că stări stabile legate nu există. În schimb s-a stabilit că există o stare metastabilă cu un potențial de activare considerabil, comparabil cu două potențiale de ionizare ale excitonului magnetic. Starea metastabilă, în urma recombinării radiative a unei perechi electron-gol, dă naștere la o linie de luminescență nouă cu frecvențe mai mari decât a liniei de luminescență a excitonului magnetic.

A stabilit, că sub influența interacțiunii Coulombiene de schimb electon-gol (e-g) apar stări noi de superpoziție una simetrică și alta asimetrică formate din excitoni magnetici bidimensionali (2D), structură electronică a cărora este determinată de forța Lorentz și interacțiunea Coulombiană directă e-g și se caracterizează prin proiecțiile spinore sumare ale perechii e-g egale cu F=±1.
Starea simetrică are o lege de dispersie liniară de tip conul lui Dirac în regiunea vectorilor de undă mici, pe când stare asimetrică are aceeași lege de dispersie pătratică ca și stările inițiale ale excitonilor magnetici. A fost elaborată termodinamica statistică a gazului ideal Bose 2D cu lege de dispersie liniară. S-a constatat că are loc tranziția de fază de gradul doi cu temperatură critica a condensării Bose-Einstein diferite de zero și cu capacitate termică, care la temperatura critică este neîntreruptă, fără săritură, ca și în cazul gazului ideal Bose 3D cu lege de dispersie pătratică.

Toate aceste procese au fost studiate în mod teoretic în cadrul secției și laboratorului condus de acad. Sveatosdlav Moscalenco. Aceasta a contribuit la formarea a noi direcții și colective științifice, multe dintre care, prin ramificare au stat la baza direcțiilor de cercetare conduse de cercetători care și-au făcut nume proprii în fizica teoretică. Printre astfel de direcții poate fi menționată și teoria propagării coerente neliniare a luminii în regiunea excitonică a spectrului în materialele semiconductoare și dielectrice, care cuprinde teoria solitonilor polaritonici, fenomenele de bistabilitate optică, de autoreflexie și altele, cunoscute datorită contribuțiilor profesorilor universitari Piotr Hadji, Igor Beloussov, Anatol Rotaru, Ana Bobrîșeva, doctorii Igor Podlesnîi, Evghenii Dumanov, Elena Chiseleova și alții.